vineri, 12 noiembrie 2010

Nu stiu un titlu acum!!! Ba da, am gasit si titlul: "Intre timp..."


Ilia s-a nascut! Am devenit mamica si parinte! Teoretic! Practic, TOTUL se invata zi de zi si nicicand nu vom sti TOT. Vorbesc la plusral pentru ca eu am devenit mamica, dar si Dragos a devenit tatic!
Au trecut mai bine de trei luni de cand am trecut de momentul nasterii si inca mi-e greu sa privesc intr-acolo. A fost greu, insa nu am fost singura, stiu asta!!! Inainte ma raportam la "Maternitate" ca la un loc unde se nasc copii. Mamicile nasc, isi iau pruncul si vin acasa dupa 3-4 zile. Ooooo, nuuuuu!!! Nu e doar atat! Maternitatea e loc sfant! Dumnezeu cu toate celetele Lui de Ingeri sunt acolo ca intr-o Biserica.
Am fost intrebata de multe ori cum a fost...si am povestit de fiecare data aproape plangand. Nu s-au nascut cuvinte inca pentru a descrie ce inseamna pentru o femeie momentul nasterii pruncului ei.
Asadar, fiinte dragi sufletului nostru, cinstiti-va mamele, bunicile, surorile nu doar pentru ca prin ele sunteti in viata ci pentru ca prin ele va gasiti alinarea, prin ele va regasiti, mereu si mereu, puterea si curajul de a va scutura de praf si a mai incepe o lupta cu Viata. Sa fim sinceri, Viata e plina de necazuri, esecuri, boli, dezamagiri, insa, mai presus de ele, ni se daruiesc momente de bucurie, de gingasie, de iubire, de implinire si daca nu stim sa ni le insusim si sa le impartasim alaturi de cineva ( fie alaturi de una sau de saptezeci si sapte de peroane:) )nu vom sti nicicand ce vroia sa zica bunica, in vremea razboiuliu, despre speranta de a-l vedea pe bunicu intrand pe poarta, despre grija mamei de a-si ocroti pruncul si cand doarme...
Cred ca aprofundez prea mult si nu vreau sa par plictisitoare. Sa nu uit de scopul acestor pagini!!! Micile mele creatii! Cat de curand va voi atasa fotografii cu rama foto ce i-am pregatit-o Iliei, cadou de Botez:) Pentru ea, mititica mea...asa i-am zis prima oara cand am vazut-o " mititica mea!!!", desi cred ca o sa-l mosteneasca pe Dragos la inaltime:)
Ma opresc aici. Ilia s-a trezit!

sâmbătă, 17 iulie 2010

Tot din inceputuri...


Eu sunt Cristina.
Dupa prima mea postare pe blog m-am gandit ca am fost destul de expeditiva...asta datorata si oboselii din timpul unei zile in are mi-am prins urechile in a crea blogul avand in vedere ca eu nu ma pricep deloc in lumea tehnologiei. E greu sa-ti insusesti termeni noi fortat si sa mai ai si libertatea la imaginatie...
Folosesc mult aceste semne de suspensie "..." pentru ca nu reusesc sa spun totul prin cuvinte, pentru ca e mereu loc de mai mult.
Va fi un blog...incerc sa-i gasesc o alta denumire pana la urmatoarea postare ca nu imi place deloc numele asta, mai ales ca eu am ajuns sa pun ganduri din mine aici e bine sa-i gasesc un nume mai gingas:)Daca stau si ma gandesc bine, aceasta lume a internetului e ca o mare carte ce a inceput sa fie scrisa fara sa se stie ca va ajunge la atatea pagini...cred ca e cea mai groasa carte din lume daca ar fi pusa pe hartie "lumea www.". Revenind la ideea initiala, aici vor fi pagini de liniste cu imagini colorate, fara zbucium cotidian, departe de lumea citadina pentru ca viata mea si a familiei mele ...e la tara!
Asadar, pana la prima mea creatie...ma bucur ca am trecut de partea cea mai dificila - de inceput! Timid, paginile au inceput a fi scrise si isi asteapta incununarea. Pana atunci, insa, eu trebuie sa nasc si Dragos (sotul meu) sa respire adanc pentru venirea pe lume a copilei noastre, Ilia.
Toate, pentru Tine!

joi, 15 iulie 2010

E greu de crezut cum am ajuns sa imi fac eu blog...

Cum sa incep a scrie ceva ce nu a fost gandit, planuit sau gandit in detaliu? Iata-ma scriind in lumea asta virtuala care a ajuns sa o inlocuiasca pe cea reala.
Nu ma pricep la cuvinte...prefer sa las faptele inaintea cuvintelor. Ca atare, am infiintat acest blog cu gandul ca lucrurile ce vor trece prin mainile mele va vor aduce un strop de inspiratie in momentele cheie ale vietii.
Am sa las imaginile sa vorbeasca pentru mine. Atat.