Ilia s-a nascut! Am devenit mamica si parinte! Teoretic! Practic, TOTUL se invata zi de zi si nicicand nu vom sti TOT. Vorbesc la plusral pentru ca eu am devenit mamica, dar si Dragos a devenit tatic!
Au trecut mai bine de trei luni de cand am trecut de momentul nasterii si inca mi-e greu sa privesc intr-acolo. A fost greu, insa nu am fost singura, stiu asta!!! Inainte ma raportam la "Maternitate" ca la un loc unde se nasc copii. Mamicile nasc, isi iau pruncul si vin acasa dupa 3-4 zile. Ooooo, nuuuuu!!! Nu e doar atat! Maternitatea e loc sfant! Dumnezeu cu toate celetele Lui de Ingeri sunt acolo ca intr-o Biserica.
Am fost intrebata de multe ori cum a fost...si am povestit de fiecare data aproape plangand. Nu s-au nascut cuvinte inca pentru a descrie ce inseamna pentru o femeie momentul nasterii pruncului ei.
Asadar, fiinte dragi sufletului nostru, cinstiti-va mamele, bunicile, surorile nu doar pentru ca prin ele sunteti in viata ci pentru ca prin ele va gasiti alinarea, prin ele va regasiti, mereu si mereu, puterea si curajul de a va scutura de praf si a mai incepe o lupta cu Viata. Sa fim sinceri, Viata e plina de necazuri, esecuri, boli, dezamagiri, insa, mai presus de ele, ni se daruiesc momente de bucurie, de gingasie, de iubire, de implinire si daca nu stim sa ni le insusim si sa le impartasim alaturi de cineva ( fie alaturi de una sau de saptezeci si sapte de peroane:) )nu vom sti nicicand ce vroia sa zica bunica, in vremea razboiuliu, despre speranta de a-l vedea pe bunicu intrand pe poarta, despre grija mamei de a-si ocroti pruncul si cand doarme...
Cred ca aprofundez prea mult si nu vreau sa par plictisitoare. Sa nu uit de scopul acestor pagini!!! Micile mele creatii! Cat de curand va voi atasa fotografii cu rama foto ce i-am pregatit-o Iliei, cadou de Botez:) Pentru ea, mititica mea...asa i-am zis prima oara cand am vazut-o " mititica mea!!!", desi cred ca o sa-l mosteneasca pe Dragos la inaltime:)
Ma opresc aici. Ilia s-a trezit!
