A trecut multa vreme de cand nu am mai spus nimic...asta nu inseamna ca nu s-a mai intamplat nimic de la ultima postare! Ilia creste si noi am ramas in urma cu o etapa. Ne gandim ca avem bebelus care sta linistit in patut...ei bine, Ilia ne-a luat-o inainte. Mai are putin si se tine pe picioruse si pentru asta are nevoie de atentie si incurajare in permanenta. Aici nu e cu schimbul..e pentru totdeauna!!! A spus MAMA in Sfanta zi de Craciun. A spus TATA pe 1 Februarie si mai desprinde firav PAPA si BABA. Incepe sa prinda contur chipul ei, adica sa semene cu EA, cu nimeni altcineva.
Imi atinge fata cu manutele ei firave si se lasa pe umarul meu cand o iau in brate. Plange cand o imbrac si rade copios cand ma joc cu ea. Ii cant si ea imi zambeste, o cert si imi zambeste si mai frumos! Viata mea s-a schimbat!
De o vreme incoace nu mai inteleg notiunea de TIMP. Mi se pare totul o insiruire continua de fapte, ganduri si sperante. Fara timp de ragaz, fara pauza.
De cand m-am casatorit urmaresc (atunci cand Ilia nici ca vrea sa stea singurica) un post tv de gastronomie sau mai bine zis...un post unde toata lumea gateste:) Ieri, una dintre bucatarese a primit o medalie din partea comunitatii pentru nu stiu ce reteta bine pregatita. Eu eram cu Ilia in pat, ma jucam cu ea, ii cantam...am luat-o in brate si i-am zis:" Tu esti medalia mea!" Dupa ce i-am zis asta am realizat ce am spus de fapt! Da, Ilia, familia mea sunt rasplata tuturor eforturilor mele de zi cu zi unde nu exista schimb de tura, unde TIMPUL nu ia pauza, acolo unde odata ce ai devenit mama devii raspunzator pe viata.
De Carciun am terminat rama Iliei!!! Da, a durat 5 luni sa o termin si sa o asez pe perete:) De curand am facut si 2 felicitari. Una am facut-o pentru ca vroiam sa fac ceva, orice altceva in afara de programul zilnic si cea de a doua am creat-o pentru prietena mea Ralu, de la Cluj, cu ocazia zilei de nastere. Am sa le postez cu prima ocazie.
Nu stiu daca sensibilitatea mea e de vina, insa atunci cand ma uit prin pozele de dinainte de casatorie vad o prea mare diferenta! Si ma intristez.
Nu am avut vreme sa va doresc un an bun, cu binecuvantari de Sus, un an in care sa iubiti mai mult, sa rabdati si sa daruiti mai mult decat in anul ce a trecut. Sa nu lasati oamenii buni sa plece de langa voi. Amin
