vineri, 12 noiembrie 2010

Nu stiu un titlu acum!!! Ba da, am gasit si titlul: "Intre timp..."


Ilia s-a nascut! Am devenit mamica si parinte! Teoretic! Practic, TOTUL se invata zi de zi si nicicand nu vom sti TOT. Vorbesc la plusral pentru ca eu am devenit mamica, dar si Dragos a devenit tatic!
Au trecut mai bine de trei luni de cand am trecut de momentul nasterii si inca mi-e greu sa privesc intr-acolo. A fost greu, insa nu am fost singura, stiu asta!!! Inainte ma raportam la "Maternitate" ca la un loc unde se nasc copii. Mamicile nasc, isi iau pruncul si vin acasa dupa 3-4 zile. Ooooo, nuuuuu!!! Nu e doar atat! Maternitatea e loc sfant! Dumnezeu cu toate celetele Lui de Ingeri sunt acolo ca intr-o Biserica.
Am fost intrebata de multe ori cum a fost...si am povestit de fiecare data aproape plangand. Nu s-au nascut cuvinte inca pentru a descrie ce inseamna pentru o femeie momentul nasterii pruncului ei.
Asadar, fiinte dragi sufletului nostru, cinstiti-va mamele, bunicile, surorile nu doar pentru ca prin ele sunteti in viata ci pentru ca prin ele va gasiti alinarea, prin ele va regasiti, mereu si mereu, puterea si curajul de a va scutura de praf si a mai incepe o lupta cu Viata. Sa fim sinceri, Viata e plina de necazuri, esecuri, boli, dezamagiri, insa, mai presus de ele, ni se daruiesc momente de bucurie, de gingasie, de iubire, de implinire si daca nu stim sa ni le insusim si sa le impartasim alaturi de cineva ( fie alaturi de una sau de saptezeci si sapte de peroane:) )nu vom sti nicicand ce vroia sa zica bunica, in vremea razboiuliu, despre speranta de a-l vedea pe bunicu intrand pe poarta, despre grija mamei de a-si ocroti pruncul si cand doarme...
Cred ca aprofundez prea mult si nu vreau sa par plictisitoare. Sa nu uit de scopul acestor pagini!!! Micile mele creatii! Cat de curand va voi atasa fotografii cu rama foto ce i-am pregatit-o Iliei, cadou de Botez:) Pentru ea, mititica mea...asa i-am zis prima oara cand am vazut-o " mititica mea!!!", desi cred ca o sa-l mosteneasca pe Dragos la inaltime:)
Ma opresc aici. Ilia s-a trezit!

3 comentarii:

  1. Draga Cristina, ma bucur sa descopar o lume minunata aici, cu Ilia crescand, cu duiosia ta alintand-o, cu rugaciunea veghind-o...
    Asteptam vesti despre cum "mititica" devine mai voinica, mai ganguritoare, mai zambitoare cu fiecare zi!
    Sa aveti un an plin de bucurii si binecuvantari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, Mariana draga...mititica mea creste. In Sfanta zi de Craciun m-a chemat! A zis MA-MA:)Dintisorii se pregatesc sa vada lumina zilei si se mai chinuie mult cu statul pe burtica...nu reuseste sa se ridice si asa se enerveaza, ioiii...Multumim de gandul bun!Aici ninge de-ai zice ca vine Craciunul, nu Primavara:) Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cristina...mulţumesc că mi-ai răspuns...ce dulci şi unice sunt clipele acestea pe care le descrii... şi ce frumos ai zis: "Maternitatea e un loc sfânt. Dumnezeu cu toate celetele Lui de Îngeri sunt acolo ca într-o Biserica."
    Fie ca Domnul să vă rânduiască multe astfel de clipe de bucurie!

    RăspundețiȘtergere