Pe vremea cand eram plecata in lume, un fluture de aceeasi culoare imi aparea in cale, uneori mergea langa mine...si eu imi ziceam ca e Ralu.
Pentru cei care au descoperit prietenia, ceea ce am simtit eu dimineata cand udam florile nu are nevoie de mai multe cuvinte, pentru ceilalti... va doresc sa intalniti acel om drag care sa va fie prieten pana dincolo de lumea asta!
Pentru tine, Ralu.
Am asteptat un gand de la tine...dar nu a vrut sa vina la mine! Oricum, eu iti multumesc!
RăspundețiȘtergereMultumesc..cuvinte foarte frumoase, dar atat..In spatele cuvintelor, al monitorului, al lumii acesteia virtuale it's just a perfect world, but not real..
RăspundețiȘtergereDa, Ralu! E doar o alta lume. Tot ce stiu e ca atunci cand scriam despre noi aveam de-a dreptul fluturi in stomac. Altfel nu as fi pomenit de acea dimineata fara sa simt cu adevarat ce am scris. E adevarat ca nu ma pot vorvi aici despre ceea ce ma doare uneori, despre ceea ce se intampla in viata mea si mi-as dori sa nu se mai intample, despre dorintele de alta data care iau locul altor dorinte de acum, despre cum imi plange sufletul cand linistea familiei mele e distrusa din cauza unor detalii lumesti...Aproape ca nu ii pot spune lui Dragos TOT ceea ca ma doare...cum sa ma adun si sa spun lumii intregi ca mi-i dor de tine? Eu am plecat, eu am omorat, eu am dezamagit, eu te-am dezamagit. Nu mai e nimic de spus...si totusi, intr-o dimineata te-am vazut zburand alaturi de mine. E putinul ce mi-a ramas din prietenia noastra si uite ca o spun aici, in lumea asta perfecta unde toti zambim, stim sa luam deciziile perfecte si avem fotografii la apua de soare. Poate aici, in fata tuturor si a nimanui mai pot spune ce a mai ramas...
RăspundețiȘtergere