Cand ma gandesc la cafeneaua mea din Cluj...ooo, ce vremuri, ce oameni am intalnit acolo, cat frumos a cules sufletul meu de la primul meu ceai de fructe din Quo Vadis pana in ziua in care am decis sa plec din Cluj...e greu de cantarit in cuvinte!
Madalina, fata pe care am intalnit-o in programul Student Travel, m-a invitat la o seara de film in Quo Vadis.
La scurt timp imi cautam de lucru, part time. Am depus CV-ul si m-au angajat. Primii mei colegi indrumatori au fost Adela si Adi. Suntem apropiati ca varsta, dar mie mi se pareau a fi oameni mari, invatati...si eu ma simtem ca o papadie in vant pe langa ei. M-au invatat sa fac Cafe Vienez, capuccino...dar mai mult de atat mi-au insuflat o stare de bine, de "bine-ai venit" continuu, de bucurie....sentimente adunate care, din dorinta de a le pastra la nesfarsit,au deschis in mine o alta usa cu o fereastra generoasa prin care soarele era tare bucuros sa se joace pe chipul meu.Am deschis usa. Am deschis fereastra-n larg. Era atat de bine. Ce realizez acum, dupa 5 ani, e ca fereastra e inca deschisa, doar usa s-a inchis pentru ca eu am ales sa deschid o alta, aici, alaturi de Dragos. Zambesc ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu